Postari
Educația este procesul prin care oamenii își descoperă și își dezvoltă potențialul pentru a se adapta la lumea înconjurătoare. Iar, învățarea este ghidată de cei cu experiență, care îi îndrumă pe ceilalți să-și descopere singuri capacitățile. Educația se naște din interiorul individului, iar învățarea este un aspect esențial al acestui proces. Prin învățare, persoana înțelege și asimilează ceea ce se află în afara sa, întorcând în lume transformat și aplicat în mod unic și personal, ceea ce numim educație.
Educatorii sunt însoțitori, ghizi și profesori care încearcă să arate elevilor diverse modalități prin care aceștia pot găsi răspunsurile în ei înșiși. Este posibil să considerăm că arătarea unui lucru reprezintă predarea, nu educație, și este adevărat. Cu toate acestea, rezolvarea problemei și dezvoltarea abilităților necesită efort individual. Astfel, viețuitoarele își îmbunătățesc abilitățile prin învățare și dezvoltarea propriilor lor capacități prin educație. La oameni, acest proces de dezvoltare a abilităților s-a realizat prin intermediul comunicării. Cuvântul a devenit mijlocul prin care se transmit cunoștințe într-un mod detaliat și specific.
Oamenii nu caută doar cunoaștere, ci și aplicabilitate practică. Având în vedere cele trei nevoi fundamentale ale unui om - mâncare, reproducere și somn - este clar că intenția principală este să le satisfacem, restul fiind secundar. În trecut, școlile erau preferate de câțiva oameni, deoarece aduceau bogăție, dar nu erau practice. Celelalte două nevoi erau cele esențiale. Astfel, în căutarea puterii, au remodelat Educația pentru a se concentra exclusiv pe Învățătură. Cu toate acestea, în insulele grecești din Marea Egee, unii indivizi au ales să iasă din acest sistem și, în loc să urmeze căile impuse, au devenit interlocutori excelenți, căutând răspunsuri prin îndoială.
Iubitorii de înțelepciune au renunțat la tradițiile religioase pentru a se dedica explorării prin punerea sub semnul întrebării. În Grecia, educația a evoluat de la a fi religioasă la a fi preluată de filozofi și de armată. Armata era formată din indivizi cu un angajament comun și responsabilități de apărare și serviciu față de ceilalți, iar predarea lor se desfășura în cadrul conceptului de colegiu, derivat din cuvintele co- (împreună) și legós (alegere). Însă filozofii își împărtășeau cunoștințele în spații deschise și publice numite agora sau săli de clasă, terase unde oamenii mergeau în timpul liber pentru a-i asculta pe filozofi și a răspunde la întrebările lor existențiale, după ce își îndeplineau îndatoririle politice (civice). Acest moment de petrecere a timpului liber și de relaxare era numit skholé (agrement, recreere), adică scoala.
Pe vremea aceea, nu existau jocuri video, Netflix, internet sau cafenele, iar locul de întâlnire preferat era o terasă unde oamenii se adunau pentru a discuta despre viață. Școala apărea ca un moment de relaxare și împărtășire a cunoștințelor. După acceptarea creștinismului de către împăratul Constantin în Imperiul Roman, cu sediul în Istanbulul de azi, școala a început să fie privită cu neîncredere, deoarece era considerată un loc al gândirii libere, în afara influențelor religioase. Astfel, activitățile non-religioase au fost interzise, iar școlile au devenit parte a Bisericii, cu predare în limba latină. Abia în perioada Renașterii, în secolul al XVI-lea, au început să fie reintroduse ideile din Grecia și Roma antice, odată cu acestea renăscând și gândirea liberă, filozofia și școlile. Acest lucru a dus la apariția gândirii științifice, a experimentelor și a căutării informației prin îndoială, în detrimentul credințelor. Încă din perioada colonialismului, biserica a impus o viziune colegială la nivel global, transformând educația într-un concept militarizat și ecleziastic, sub controlul Papei, iezuiților și franciscanilor. Cu toate acestea, odată cu revoluțiile industriale și sociale din secolul al XVIII-lea, gânditorii seculari au văzut oportunitatea de a crea republici în care oamenii să poată învăța din nou prin îndoială, redând importanța educației și creând școli, încorporând totuși elemente din sistemul colegial tradițional.
Odată cu apariția viziunii capitaliste în Europa, în loc să se creeze un spațiu liber pentru oameni, s-au dezvoltat fabrici în care oamenii erau tratați ca niște produse și erau evaluați pe baza performanțelor lor într-un mod cantitativ și calitativ. Aceasta a condus la modelarea sistemului de învățământ actual într-un mod similar, în care simți că te afli într-o competiție pentru evaluări și note, în loc să cauți cunoaștere și dezvoltare personală. Ești nevoit să înveți concepte impuse de un sistem, în loc să explorezi și să-ți pui propriile întrebăr.
Trebuie să ne reamintim că suntem în secolul XXI și că educația ar trebui să se adapteze la nevoile și provocările lumii contemporane. Cheia educației este îndoiala și curiozitatea, nu forțarea cuvintelor și informațiilor. Nu poți forța pe cineva să învețe despre ceva în care nu este interesat sau căruia nu-i vede relevanța.
Educația este vocea unui popor, iar astăzi cuvântul este distorsionat. În era rețelelor de informații, educația trebuie să devină online pentru a rămâne relevantă și eficientă. Este esențial să reevaluăm și să reexaminăm tot ceea ce știm despre educație, deoarece lumea s-a schimbat în mod fundamental o dată cu încheierea erei Holocenului, iar umanitatea noastră a evoluat într-un nou context.
Aceasta este o nouă eră în care cuvântul și învățarea vor fi transformate. Educația copiilor va fi diferită, deoarece ei se vor naște într-un mediu complet conectat și informațiile vor fi la îndemâna lor de la bun început.
Pentru a trezi această nouă formă de educație, este esențial să adoptăm învățarea online și să încurajăm îndoiala. Îndoiala este cel mai mare dar pentru educația individuală și colectivă. Dacă rămâi ancorat în certitudini, nu vei evolua niciodată și nu vei putea să înțelegi adevărurile mai profunde și mai complexe ale lumii.
Prima întrebare despre care trebuie să te îndoiești este Eu Sunt? - care este esența ta, ce înseamnă să fii uman în această eră a cunoașterii și tehnologiei. Prin explorarea și înțelegerea profundă a acestui aspect, poți să îți deschizi mintea și să primești toate beneficiile pe care le oferă noua educație.
Astfel, revolutia educationala nu este doar o transformare a sistemului de învatamânt, ci si o evolutie personala si colectiva în modul în care privim lumea si ne întelegem noi însine ca fiinte umane.
Acestea sunt opiniile mele personale, formulate pe baza documentelor si informatiilor pe care le-am consultat si observat de-a lungul timpului. Va invit sa priviti acest articol ca pe o perspectiva personala, nu ca pe o sursa absoluta de informatii. Pentru a va forma o imagine completa, va recomand sa consultati si alte surse. Astept cu nerabdare sa discutam despre acest subiect si sa descoperim împreuna diverse perspective.
Psiholog clinician si Psihoterapeut, masteranda în psihologie clinica, psihotraumatologie si terapia focusata pe emotii; formata în terapia cognitiv-comportamentala si hipnoza ericksoniana; cu multiple workshop-uri si conferinte de specialitate.
Contactează-mă
© 2023 artapsihologiei.ro