Gândește și Simte: O Luptă Internă a Comunicării Umane

Am observat numeroase imagini, meme-uri și învățături care abordează această bătălie dintre gândurile noastre și emoțiile noastre. Unii oameni insistă asupra importanței gândirii raționale, argumentând că emoțiile, în ceea ce le privește, nu pot fi niciodată obiective și ne pot influența să acționăm impulsiv, haotic, provocându-ne greșeli și generând conflicte inutile. Ei ne îndeamnă să fim rationali și să gândim logic. Pe de altă parte, există oameni mai sensibili, care susțin importanța liniștii minții, oprirea gândurilor ca fiind un lucru negativ care ne împiedică evoluția și împiedică inima să triumfe asupra rațiunii. Ei afirmă adesea că cel mai important aspect este modul în care ne simtim și că sentimentele reprezintă cheia adevăratei conștiințe. În acest articol, mi-am propus să explorez această luptă internă și să evidențiez importanța echilibrului dintre gândire și simțire în viața noastră.

Batalia dintre ceea ce gândim si ceea ce simtim

Nimeni nu obține victoria în această confruntare. Într-o luptă, nu există niciodată câștigători. Ești într-o continuă pierdere. Odată ce apare un conflict între gândire și simțire, între creier și inimă, ambele părți suferă și pierd ceva. Această bătălie are rădăcini adânci în filozofie și a fost subiectul cercetării și reflecției pentru mulți gânditori de-a lungul istoriei.

Filosofia si îmbinarea ratiunii si a emotiilor

Cuvântul filosofie înglobează ambele concepte (din greacă philé = iubire și sophia = stiu). Iubirea pentru cunoaștere a adus rațiunea în interpretarea emoțiilor, transformând artele abstracte în aplicații concrete ale științei. Din acest motiv, filozofii au fost gânditori și poeți romantici, inspirați de muze, dedicându-se totodată geometriei, medicinei și matematicii. Unirea emoțiilor și a rațiunii a extins domeniile cunoașterii, deoarece, în contemplarea stelelor, ei nu au văzut doar logica astronomică, ci și magia astrologică. Acest lucru le-a permis să înțeleagă holistic ființa umană și mediul înconjurător. (Holistică provine din cuvântul grecesc holos care înseamnă totul).

Monoteismul si suprimarea ratiunii

Odată cu extinderea monoteismelor absolutiste, știința a fost marginalizată și considerată eretică, datorită unui simplu motiv: Credinta este incontestabila, în timp ce filosofia se bazează pe întrebări și cercetare.

Pe parcursul timpului, în diverse societăți, credința a devenit stindardul societăților, marginalizând rațiunea ca pe un inamic care aducea în discuție căile lui Dumnezeu. Cu toate acestea, dincolo de aceasta, frica generată de punerea sub semnul întrebării a unei divinități se baza mai mult pe teama de instabilitate și pierderea controlului asupra unei societăți haotice. Monoteismul a reprezentat o strategie politică extrem de eficientă pentru menținerea unității unei națiuni. A pune la îndoială existența lui Dumnezeu însemna a pune sub semnul întrebării ordinea și a promova haosul social, astfel încât a pune la îndoială credința era considerat aproape un act de trădare împotriva guvernului.

Inima era asociată cu ideea de intuiție, credință și sentimente, aspecte care nu pot fi explicate sau măsurate. Urmatul inimii putea fi interpretat ca un act religios sau chiar o pierdere a rațiunii. De-a lungul istoriei, exprimarea emoțiilor a fost considerată un simbol al slăbiciunii, care putea avea consecințe fatale. Prin urmare, reprimația emoțiilor a devenit o modalitate de a fi puternic în fața adversităților vieții. Această mentalitate s-a păstrat și în era raționalității, în care artele și emoțiile nu aveau loc în gândirea și studiul logic. Astfel, s-a perpetuat o societate reprimată emoțional, bazată pe ideea de raționalitate.

Renasterea si revenirea filosofiei

Cu apariția Renașterii în secolul al XV-lea, au renăscut ideile elenistice și a reînviat interesul pentru filozofie și artă. Această mișcare a adus libertatea de gândire și a îndreptat atenția către explorarea și investigarea lumii înconjurătoare. Chiar dacă inițial aceste idei au fost considerate trădătoare și satanice, dezvoltarea lor nu s-a oprit. Deziluziile religiilor și genocidurile comise în numele credinței au dezvăluit erorile oamenilor care pretindeau că reprezintă iubirea și credința, conducând mulți indivizi spre rațiune și logică ca forme de evadare din această nebunie.

Cu apariția revoluțiilor sociale din anii '60, însă, emoțiile au început să se elibereze, iar o mișcare pentru redescoperirea puterii inimii și a sentimentului s-a născut. S-a ajuns la interpretarea raționalității ca simbol al unui sistem opresiv și controlant. Conceptul de nouă spiritualitate s-a concentrat pe trezirea sentimentelor și diminuarea influenței minții, prin diverse metode precum meditația și folosirea substanțelor psihedelice. Filosofiile orientale au început să se răspândească în Occident, iar tradițiile care încurajau eliberarea minții și urmărirea inimii au devenit fundamentale pentru expansiunea conștiinței.

Echilibrul dintre minte si inima

Inima și creierul sunt două sisteme interconectate care lucrează împreună pentru a ne ghida în viață. Creierul interpretează semnalele externe și generează imagini și gânduri, în timp ce inima răspunde prin emoții. Ambele sisteme sunt indispensabile și nu pot exista separat. Echilibrul între gândire și simtire este cheia unei vieti autentice si armonioase.

Există o luptă continuă între logica și sentiment. Totuși, adevărul este că creierul funcționează la fel ca inima, prin impulsuri. Semnalele externe sunt interpretate de neuroni, generând imagini iluzorii, comparabile cu sentimentul inimii. Emoțiile sunt produse în hipotalamus, iar hormonii eliberați de hipofiză influențează ritmul cardiac prin dilatarea venelor și arterelor, determinând inima să bată mai rapid și mai puternic. La rândul său, inima are propriul sistem neuronal, care înregistrează informații din mediu. Ambele sisteme funcționează ca unul, nu ca entități opuse. Unul nu poate exista fără celălalt - inima hrănește creierul, în timp ce creierul controlează activitatea inimii prin intermediul nervilor.

Putem compara creierul cu capul unei chitare, unde corzile sunt ajustate și acordate. Ele trec prin gât, unde se află corzile vocale, iar inima este gura chitarei, care cântă sunetele și melodii care ne încântă psihicul. Ambele sunt părți ale aceluiași instrument, care trebuie să lucreze împreună, în armonie.

Nu este necesar să taci mintea pentru a simți, la fel cum nu este necesar să oprești emoția pentru a gândi.

Cum putem echilibra gândirea si simtirea?

Primul pas în echilibrarea gândurilor și sentimentelor constă în conștientizarea acestora.

Observăm gândurile noastre obișnuite și le analizăm sincer. Observăm care sunt gândurile noastre și cum le utilizăm.

La ce ne gândim în mod obișnuit?

Care sunt gândurile recurente în viața noastră de zi cu zi?

Ce gânduri se referă la trecut, care la prezent și care la viitor?

Care gânduri sunt gratuite și care sunt condiționate?

După ce cunoaștem gândurile care ne trec prin minte în fiecare zi și le-am identificat, ar trebui să facem același lucru cu sentimentele noastre. Ne întrebăm:

Ce simțim?

Sunt sentimente condiționate sau necondiționate?

Care dintre ele sunt legate de noi și care de alte persoane?

Ne simțim ancorați în trecut, prezent sau viitor?

Care sunt sentimentele care guvernează rutina noastră?

Identificăm fiecare dintre ele. Facem o listă și apoi asociem sentimentele pe care le avem cu gândurile, ca și cum am juca un joc de conectare, țesând o pânză proprie. Recunoaștem ce gânduri și ce sentimente se hrănesc reciproc. Devenim conștienți că ceea ce gândim nu este în contradicție cu ceea ce simțim și invers, ci că ele răspund unul altuia. O ființă echilibrată nu își reduce mintea la tăcere, ci navighează prin ideile sale ca prin peisaj. O ființă echilibrată nu stinge sentimentele, ci le folosește ca valuri care permit această navigare. Nimic din noi nu este împotriva noastră, sunt pur și simplu forțe pe care, prin tradiție, le-am considerat separate una de alta.

Redescoperirea filosofiei

Este timpul să readucem filosofia în viața noastră și să ne ghidăm prin îndoială și explorare. O guvernare umană ar trebui să se bazeze pe curiozitate și deschidere către noi perspective. Într-o lume în care gândirea și simțirea sunt echilibrate, putem dobândi o mai mare înțelegere a lumii și a propriei noastre ființe. Fiți deschiși pentru a vedea lumea, pentru a descoperi prin gândire și a percepe prin simțire. De fapt, cineva nu cunoaște cu adevărat până când nu simte, iar acest sentiment nu poate fi conștientizat în întregime până când nu este gândit la el.

Batalia dintre gândire si simtire este una veche si continua, dar nu trebuie sa aiba un învingator sau un învins. Echilibrul între ratiune si emotie ne permite sa ne îndreptam atentia catre propria noastra constiinta si sa ne dezvoltam armonios. Gândurile si sentimentele noastre se completeaza reciproc, iar într-un echilibru sanatos, ele ne pot ghida catre o viata plina de satisfactii si autenticitate.

Acestea sunt opiniile mele personale, formulate pe baza documentelor si informatiilor pe care le-am consultat si observat de-a lungul timpului. Va invit sa priviti acest articol ca pe o perspectiva personala, nu ca pe o sursa absoluta de informatii. Pentru a va forma o imagine completa, va recomand sa consultati si alte surse. Astept cu nerabdare sa discutam despre acest subiect si sa descoperim împreuna diverse perspective.

ArtaPsihologiei

Despre mine

Ne găsești aici

Email
Mesaj